Obligativitatea asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale
Obligativitatea asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Legea nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 27 iunie 2002 reglementează cadrul juridic al acestei probleme, aduce o serie de noutăţi legislative şi stabileşte principalele drepturi şi obligaţii ale asiguraţilor şi asiguratorilor.
Fondul de asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale este constituit din contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie contracte de asigurare.
Potrivit art. 5, beneficiază de calitatea de asiguraţi în temeiul legii, adică sunt asiguraţi obligatoriu prin efectul prezentei legi, următoarele categorii: persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, persoanele care-şi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti pe durata mandatului, şomerii, pe durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii, persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin 3 salarii brute pe economia naţională, ucenicii, elevii sau studenţii pe toată durata efectuării practicii profesionale.
Potrivit art. 6 alin. 1, se pot asigura în condiţiile legii, pe bază de contract de asigurare, persoanele asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii şi care se află în una sau mai multe din următoarele situaţii: asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori sau manageri; membri ai asociaţiei familiale, persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane angajate în instituţiile internaţionale; proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfăşoară activităţi private în domeniul forestier; membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere în agricultură; persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii; precum şi alte persoane interesate.
Prevederile art. 5 sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează munca în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii. Au calitatea de asigurat şi cetăţenii străini sau apatrizii care prestează munca pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi şi din contractele de asigurare, se stabilesc între: angajatori şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 si 7; între asiguraţi şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 6. Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data încheierii contractului individual de muncă, a convenţiei civile, a începerii practicii profesionale sau a contractului de asigurare individual, după caz.
În vederea realizării asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi stabilirii cuantumului contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asiguratorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere, numărul de angajaţi, domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din Economia Naţională, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop. Declaraţia scrisă va fi depusă la sediul asiguratorului cu minimum 15 zile înainte de încheierea contractului de asigurare, pentru stabilirea contribuţiei în condiţiile legii.
În cazul punerii în funcţiune a unei noi unităţi angajatorul are obligaţia să depună declaraţia în termen de 15 zile de la începerea activităţii, iar în cazul oricărei modificări privind nivelul fondului de salarii sau al activităţilor desfăşurate, angajatorul are obligaţia să anunţe asiguratorul în termen de 15 zile. Contractul de asigurare încheiat între angajator şi asigurător se reînnoieşte la fiecare modificare notificată.
Persoanele asigurate potrivit art. 6 au obligaţia de a depune declaraţia de venituri în termen de 15 zile şi de a comunica asigurătorului orice modificare intervenită cu privire la venitul asigurat, în termen de 15 zile de la data acesteia. Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează o dată cu aceste raporturi. În cazul în care din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege se suportă de angajator.
În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare. Ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acordă dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă.
În vederea stabilirii cuantumului contribuţiei datorate pentru asigurarea angajaţilor, angajatorii au obligaţia de a comunica asiguratorului printr-o declaraţie pe propria răspundere numărul de angajaţi, domeniul de activitate conform CAEN, fondul de salarii şi orice alte date şi informaţii solicitate în acest scop.
În cazul intervenirii riscului asigurat, asiguraţii au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii: reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, reabilitarea şi reconversia profesională; indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă; indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă; compensaţii pentru atingerea integrităţii; despăgubiri în caz de deces; rambursări de cheltuieli.
Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este media veniturilor salariale brute ale asiguratului din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale în lunile respective.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale o constituie venitul salarial brut din ultima lună de activitate şi care a fost luat în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Pentru calculul indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale. La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează.
