Regimul juridic al accidentelor de munca si a bolilor profesionale
Regimul juridic al accidentelor de muncă
şi a bolilor profesionale
În conformitate cu prevederile Legii nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 27 iunie 2002, angajatorii au obligaţia de a comunica asiguratorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraţilor, comunicarea trebuie realizată de îndată ce angajatorul a luat cunoştinţă despre accident. Obligaţia privind comunicarea revine şi persoanelor asigurate conform art. 6 sau urmaşilor acestora, în cazul în care accidentul de muncă s-a soldat cu decesul asiguratului.
Dacă în urma controalelor medicale periodice personalul serviciilor medicale de întreprindere constată că există riscul unei îmbolnăviri profesionale, acesta are obligaţia de a semnala de îndată cazul asiguratorului. Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea drepturilor de asigurare asiguratorul are acces şi recurge la procesul-verbal de cercetare, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competentă care efectuează cercetarea accidentelor soldate cu invaliditate şi deces. Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea drepturilor de asigurare în cazul accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă, asiguratorul participă în echipa de cercetare a accidentului sau poate efectua o anchetă proprie, la solicitarea angajatorului.
Răspunderea pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate la locurile de muncă revine angajatorilor sau, după caz, persoanelor asigurate conform art. 6. Angajatorii au obligaţia de a asigura informarea, participarea şi colaborarea angajaţilor pentru adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Angajaţii au obligaţia de a participa la acţiuni privind adoptarea unor măsuri de securitate şi sănătate în muncă, atunci când sunt solicitaţi în acest scop de către angajatori, aceştia nesuportând în nici o situaţie costul măsurilor de prevenire aplicate.
Angajaţii sunt obligaţi să cunoască şi să respecte măsurile tehnice şi organizatorice luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aduse la cunoştinţă în cadrul instructajului de protecţie a muncii.
Asiguratorul are obligaţia de a promova şi de a stimula activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în scopul menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate; îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi eliminării sau reducerii riscurilor de accidente de muncă si boli profesionale.
Contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale. Datorează contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale; angajatorii, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 şi 7 şi persoanele fizice, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale în cazul şomerilor se suportă integral din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, la nivelul cotei de 1% aplicate asupra venitului lunar asigurat, dar numai pentru fondul destinat şomerilor pe perioada în care aceştia urmează cursuri de calificare şi de reconversie profesională. Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru şomeri o constituie cuantumul ajutorului de şomaj şi al ajutorului de integrare profesională. Baza de calcul pentru contribuţia datorată de persoanele prevăzute la art. 5 si 7 o reprezintă fondul brut anual de salarii realizat. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând:
a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta, potrivit legii;
b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator;
c) diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transfer şi drepturile de autor;
d) sumele obţinute în baza unei convenţii de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoanele care au încheiat contracte individuale de muncă;
e) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
f) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Contribuţia datorată de persoanele fizice prevăzute la art. 6 este unică, indiferent de activitatea prestată, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Fondului Naţional, de la 0,5% la 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat. Baza de calcul pentru aceste contribuţii o reprezintă venitul lunar asigurat prevăzut în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economia naţională.
Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pentru luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar;
b) data stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal;
c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6.
Neplata contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale la termenele stabilite conform art. 106 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv. Cota majorărilor de întârziere se stabileşte conform reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare. Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
În cazul neachitării în termenele prevăzute la art. 106 a contribuţiilor datorate, Fondul Naţional, prin intermediul fondurilor teritoriale, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.
În cazul reorganizării judiciare sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta pentru asigurare vor fi recuperate potrivit legii.
Asiguratorul poate să aprobe majorări sau reduceri ale contribuţiilor, a căror valoare se stabileşte în principal după următoarele criterii:
a) numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale pe o perioadă de referinţă;
b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale;
c) volumul cheltuielilor pentru prestaţii şi servicii.
Jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Jurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se realizează prin secţiile de asigurări sociale sau, după caz, prin completele specializate pentru asigurări sociale, constituite la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În prima instanţă tribunalele soluţionează litigii privind:
a) modul de calcul al contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi majorarea sau micşorarea contribuţiei;
b) înregistrarea şi evidenţa contribuţiei de accidente de muncă şi boli profesionale;
c) încadrarea într-o clasă de risc a angajatorului;
d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile la asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
e) modul de stabilire şi de plată a prestaţiilor cuvenite beneficiarilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
f) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate conform prezentei legi;
g) orice alte decizii ale asiguratorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Sunt competente teritorial tribunalele în a căror rază se află domiciliul pârâtului. În cazul în care, prin excepţii, obiectul litigiului îl formează o contestaţie împotriva Fondului Naţional sau fondurilor teritoriale, competenţa teritorială revine tribunalului în a cărui rază se află domiciliul sau sediul reclamantului. Împotriva hotărârii tribunalului se poate face recurs la curtea de apel competentă.
Acţiunile în instanţă şi toate actele procedurale în legătura cu litigiile având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Prezenta lege a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu excepţia prevederilor referitoare la constituirea fondului iniţial de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
